Înveți (că)


DOR
Înveți că pierzi,
Niciodată SĂ
Pierzi:
Drumul pe care
Simți
Să mergi
Are întotdeauna
Despicături
Laterale.
Poate că
Talentul tău
E să mergi
Mai departe,
Nu să alegi.Read More »

Zenith Secure. Să fim siguri pe noi.


Lumea e împărțită în praguri invizibile, trasate fără greș pe categorii sociale. Pe fiecare treaptă se construiește, în mod firesc, o lume mai mică, un nucleu, detaliat în oameni cu minți similare. Diferența exclude, asemănarea absoarbe. Atât între praguri, cât și între comunitățile de pe aceeași linie, se duce o luptă nescrisă pentru locul cel mai înalt, locul de unde vizibilitatea asupra pragului absorbit, cât și asupra celor inferioare, este implicită și clară. Concurența este, de cele mai multe ori, productivă intern, în cadrul aceluiași grup de minți revelatoare. Însă, când pragul nu-și mai încape oamenii, lupta se răsfrânge nu numai paralel, ci și vertical, țintindu-se pătrunderea în nivelele superioare. padlock_by_bloodykissatnight-d5c5lk8 Read More »

Privirile


Am văzut oameni trecând peste pietre. Se loveau, crăpând în călcâie și coate. Își târau sufletul prin noroi, devenind una cu pâmântul. Se luptau cu munții, sărind prăpăstii crase de neputințe adunate comun, în ecouri. Își ardeau buzele în soare, numărându-și pașii stârniți de deșerturi și putere scursă din ochi, pe obraji.

eye_2044536bAm văzut oameni venind. Își lăsau în urmă stâncile, urcate greoi, cu burta pe piatră, trecutul, sub formă de ciob de sticlă, găurind pașii la fiecare încercare de a merge mai departe. Se schimbau cu fiecare copac, sub care poposeau, pentru a-și trage sufletul, de prea mult soare, de prea multă dorință, de prea mult.

Am văzut oameni plecând. Ieșeau întregi din cuvinte spuse și adunate fidel într-o povară din ce în ce mai greoaie, mai înaltă. Se scuturau de litere și plecau. Întâi alergând, de teamă să nu-i prindă trecutul de umeri, apoi mergând încet, respirând oboseală și încredere.

Din fiecare moment al drumului prescris într-o viață, oamenii pleacă și revin, cu durerea în ochi. Dor cuvintele nespuse, oamenii refuzați, gândurile pierdute la suprafață. Oamenii trec: din amintiri, din obstacole, din vieți plănuite în doi, cu ceașca de cafea prinsă-n zâmbet. Rămân, însă, privirile – gesturi suave, construind începuturi fără sfârșit. Pentru că o privire ca a ta lovește dincolo de sfârșituri, în eternitate.

Dorm


Să dorm și-atât. Să-mi cadă oboseala de pe brațe, alb, pe pernă. quarto-invernoSă-mi caut realitatea-n vis de-amiază, cu doru-n cârcă. Să dorm cu vis distins, cu capul într-o parte, neglijând.

Să dorm ciudat, cu suflet strâns din trudă. Să-mi număr orele greoi, cu lene binecuvântată-n neputințe. Să dorm ca niciodată, în tăceri, nepovestind nimic niciunei vieți, din buză.

Să dorm și-atât! A, bine! Și să mai uit din mine cât mai sunt!

Irina


images
Copiii,
Înainte să se nască,
Știu să zboare.
Le place să privească
Oameni
De sus de tot,
Numărând zilele
Până-și vor primi
Trupurile în care să crească
Suflete,
Pe cadranul timpului,
Până la
Desăvârșire.Read More »