Familiaritate

Voce caldă în buze ample – cireașă neagră. Ochii adânci, cu sprânceana blondă și plinul verde, pătat cu albastru și galben, subtil. Din gene, i se scurg povești neterminate iar obrajii alintă zăpezi fără culoare, alb. Gândul i se prelinge în cuvinte, repede, cu accent minor de altădată suceveancă. Trupul e firav, ca o zi de odihnă neterminată. Oasele mici, pasul pragmatic, țintind fără greș idealuri optimiste.

Dimineața și-o presară cu aromă de cafea, cu piciorul drept curbat pe scaunul de bucătărie, a odihnă amorțită. Vorbește somnoros și-și îndoaie părul blond după umeri, indecis. Își îngrijește ziua-n pași comuni, de mână cu destinul, brunet și cu barba proeminentă, hollywoodiană-n zâmbet. Seara își strânge bine hanoracul roz în jurul taliei și șosetele pufoase pe degetele întotdeauna reci. Îmbrățișarea îi taie din vreme, răcoroasă când uită să zâmbească.

Când pleacă, mi-e dor. Când vine, mi-e emoția veselă, a revederii unei părți din mine, cea bună. Departele e modul nostru de a ne fi acum aproape.
La mulți ani, frumoasa mea blondă! Ești o minune!
http://www.youtube.com/watch?v=J68MSRCu0NM