Trecând


Crește amintirea. În timp, i se arcuiesc sprâncenele peste ochii-n geană lungă iar buzele i se subțiază firesc, în moștenire uitată. Mâinile i se lungesc în degete subțiri, cu unghia lată, ca a tatei, iar picioarele îi obosesc repede, odată cu anii scobiți de esențe.Memories_by_PARANOIA__7

Crește amintirea. Pe garduri de lemn, cu așchii ciobite, putrezind după ploaie. Pe ușa lăcuită, scârțâind la venire și plecare, în simpatie. Pietrele din trepte i se tocesc sub pașii înecați în pământ de țară iar linia de fier de pe margini se scaldă-n rugină veche. Fotografiile îi zac aleatoriu lipite de perete, în ceață de praf și mucegai.

Crește amintirea. Casa din bârne deschise și cuiuburi de viespi pe la colțuri e mare în dorul de seară. Mai lungă în holul vacanței, alergat din 3 pași înainte, 3 pași la dreapta. Mai veselă-i grădina de trandafiri galbeni și regina nopții. Mai amplă-i bucuria de ieri, mai amplă ca mâine.

Crește amintirea. Se scutură-n timp de detalii și-și joacă iubirea pierdută în zâmbet. Vederea o lasă cu anii. În ochelari cu ramă lată, privește-napoi. Lentila îi curmă din margini, dar conținutul e „mai”: mai oameni, mai lucruri, mai iubire. Trecuți…

8 thoughts on “Trecând

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s