Copiii


Copiii te privesc în față și îți spun că ești urât. Că ai cute în jurul gurii sau ochilor, că zâmbești strâmb cu buza de jos, că ai nasul cârn și lung. Sinceritatea lor nu doare, amuză. Se prelinge pur printre gândurile tale despre tine însuți și te ajută să te re-recunoști în lume: cu defecte, uman, perfectibil. Meet_The_Rainbow_by_donjuki

Copiii te ascultă când vorbești și îți taie din cuvinte. Te întreabă de ce dor unele litere când ridici tonul, de ce se strică melodia buzelor când plângi. Adaugă, la sfârșit, că ei n-ar mai vrea să crească, dacă asta înseamnă să înfigi cuvinte în suflete, să lovești. La grădi a început Răzvan să plângă când Adi l-a făcut „prost” și a durut cât o palmă primită pentru farfuria spartă de gresie.

Copiii te îmbrățișează când te văd după 2 ore, ca după o lungă așteptare. Ascultă cu ochii mari glume de oameni mari și nu le înțeleg, dar râd, pentru că e molipsitoare bucuria asta nouă, a primitului musafirilor în bucătărie, la cafeaua de weekend.

Copiii nu știu să mintă. Își feresc privirea când spun „nu” în loc de „da”, își vindecă minciuna infimă a ciocolatei ascunse sub pătură printr-o rugăciune sinceră.

Copiii simt mai mult decât știu, sunt mai aproape de sufletul ăsta mare al lumii pe care o ignorăm, prea ocupați să ne hrănim propriul ego în lupta cu morile de vânt. Copiii plâng, copiii râd, copiii iartă, copiii uită, copiii simt. Sincer. Copiii au mai mult Dumnezeu în celule…

2 thoughts on “Copiii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s