Ironia măștii

Aleg măști:
Mă dor obrajii
De sinceritate
Iar ochii
Mă zgârie.
Parcă m-ar proteja
Masca asta verde
De mine însămi.
E simplă minciuna
Când mă iei în brațe
Pentru că nu sunt
Eu.

Aleg măști:
Nu pot ieși afară
Cu buzele arse
De adevăr,
Nu se poartă!
Parcă m-ar prinde
Masca asta galbenă-
Miroase a primăvară.
E caldă minciuna
Când îmi zâmbești
Pentru că nu sunt
Eu.

Aleg măști:
Nu pot zâmbi
Cu ridurile-adânci
De simplitate,
Nu se cade!
Parcă m-ar înviora
Masca asta roșie-
Râde ca tine.
E nevinovată minciuna
Când mă iubești
Pentru că nu sunt
Eu.

Advertisement