Ironia măștii


mask,masks,photography-6ee405d7f1303db01ee2be555288731c_h_large_large
Aleg măști:
Mă dor obrajii
De sinceritate
Iar ochii
Mă zgârie.
Parcă m-ar proteja
Masca asta verde
De mine însămi.
E simplă minciuna
Când mă iei în brațe
Pentru că nu sunt
Eu.

Aleg măști:
Nu pot ieși afară
Cu buzele arse
De adevăr,
Nu se poartă!
Parcă m-ar prinde
Masca asta galbenă-
Miroase a primăvară.
E caldă minciuna
Când îmi zâmbești
Pentru că nu sunt
Eu.

Aleg măști:
Nu pot zâmbi
Cu ridurile-adânci
De simplitate,
Nu se cade!
Parcă m-ar înviora
Masca asta roșie-
Râde ca tine.
E nevinovată minciuna
Când mă iubești
Pentru că nu sunt
Eu.

2 thoughts on “Ironia măștii

  1. Oare cum ar fi daca oamenii ar alege sa nu aleaga (o masca) si sa fie ei insisi? Se pare ca a devenit “imperios” necesar ca oricine sa-si aleaga (cel putin) o masca.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s