Nu scriu.
Te privesc docil
Ca un copil nou
Care vede ochi în privire
Pentru prima dată.
Ce ochi!
Migdală curbată,
Cu marginea-n gene
Și mijlocul verde-
Ce verde…
Ți-am spus doar
Că primăvara
Se-ascunde cel mai bine
În ochii verzi
Și
Nu-i loc de poezie
În cuvinte
Când privești.
Nu spun.
Te tac frumos,
Ca o voce gâtuită
Care a vorbit prea mult
Pentru atâta timp.
Ce tăcere!
Subțire în minte
Și-adâncă în suflet-
Ce suflet…
Ți-am repetat doar
Că primăvara
Se poartă cel mai bine
În sufletul plin
Și
Nu-i loc de poezie
În cuvinte,
Când tot simți.
Nu citesc.
Te strâng mister,
Ca un zâmbet cunoscut
Care-și caută cripta
De prea mult înțeles.
Ce zâmbet…
Ți-am șoptit doar
Că primăvara
Se vindecă cel mai bine
În zâmbetul tăcut
Și
Nu-i loc de poezie
În cuvinte
Când zâmbești.
Chgabriela's Blog 