Împreună

Împreuna e când ai cu cine să împarți: zâmbetul, drumul și chifteluța asortată cu pepene murat din farfurie; când bancul are farmec, deși e zis a treia oară, iar Chuck Norris sughite confuz, în veselia noastră.

Împreună e când berea de casă se împarte inegal din mână-n mână, fără pahare, pe fundal de cântece de munte sparte în zgomot de șină și geamuri, când ciocolata la pungă își caută mâinile în pachețelul de la mama și pleoapele cad, digerând vise la comun, în fața unui film pe repeat.

Împreună e când mirosul de plăcintă îți întâmpină zâmbetul din drum, în grabă de recunoaștere: a locului, a zăpezii Bucovinei, a scâncetului câinelui în prag, cu picioarele proptite grăbit pe pantalonii tăi reci, în simpatie, și mai ales a oamenilor care transformă casa în „acasă” de fiecare dată.

Împreună e când ți se oferă brațul, fără să îl ceri, în joacă de copil pe gheață, când filmul înghesuie suflete pe o canapea strâmtă, a vecinului cu suflet mare, când tata învârte zarul pe table iar fețele râd: de drag, de joacă, de-ntâmplare.

Împreună e când cântecul unește voci pe suflete colorate personal, când partitura cere armonie și sens, îndumnezeită firesc de inimile mari, când știi că ai atât de mult, încât doar împărțind poți merge mai departe.

Împreună e când, gând la gând, îți joci viața cu folos, strângând oameni dragi la fiecare pas pe-o poveste spusă simplu, dar care adună-n cuvânt atâta suflet, încât ți se pare că nu încape într-o singură pereche de ochi, pe o singură buză, într-o singură urmă de pași.

Împreună e când hazul își cere fidelitatea-n victime și comuniunea în sensuri. Îmi împachetez sufletul la loc și râd. Știu sigur că acasă e acolo unde ți-e sufletul. Întreg.

Cu dedicație, pentru cei care știu că:

Advertisement