Ochi somnoroși, bătând din pleoape, inegal. Pași îmblăniți scârțâind în zăpadă și fularul bine strâns după gât.
Cântec: lent, rapid, tare, încet, împărțit pe genuri și subtanță. Un Moș Crăciun ascuns după o barbă de câlți suferindă.
Poezii stâlcite de copii emoționați, fără aer la fiecare strofă.
La mulți ani, tată!
Dialog armonios:
– Mă mai iubești?
– Mâine!…
Oameni calzi, comuni în accent și trăire, colind frumos și nou, râsete în întâlnire, drum.
Revederi dragi, dor și speranță, cât cuprinde.
Încă e Crăciun la noi. Încă mai e viață. Încă mai e sens.
Crăciun autentic și emoție! Să vă fie sfârșitul de an început de bucurie!
Advertisements
