Mi-a plouat în rimă.
S-au diluat începuturile
Și sfârșiturile,
Literele-nalte
Și cerneala-ngroșată.
Din tine a rămas o pată
Cu linii scunde,
Indecise,
Apoetică, fără poveste.
Mi-a plouat în rimă,
Iubitule.
Mi-a plouat în dor.
S-au stins treptat focul
Și conținuturile,
Conturul amintirii și
Sensul privirii.
Din noi a rămas o urmă
Cu umbră slabă,
Rece,
Comună, fără formă.
Mi-a plouat în dor,
Iubitule.
Mi-a plouat în poveste.
S-au șters drumul drept
Și pașii tăi,
Zmeii acizi și
Zâna cea bună.
Din mine a rămas o voce,
Cu ecou greu,
Cantabilă,
Tare, dar fără ritm.
Pentru că
Mi-a plouat în poveste,
Iubitule.
pe tine nu te opreşte nimic….şi din câte văd, toate te inspiră. De ce-ţi acoperi ochii? de aş putea citi şi eu cum vezi tu….
🙂 Te-ai intors… Poti citi, dar cum vezi tu. Fiecare cu…ochii lui.
da… fiecare cu ochii lui… dar vezi tu, doar doi ochi sunt speciali…doar doi ochi văd ceea ce…se ascunde dincolo de cuvinte… (arta poetică)
Fiecare doi ochi vad, dar la alt nivel:)
acum înţeleg… eu văd mai greu deoarece urc pe scări….şi obosesc…de azi o să folosesc liftul!!! poate ajung mai repede sus… (habar n-am ce aberez aici- metaforic vb!)
Stai linistit, e sens in metafore. Si tocmai asta e fain: sa interpretam:P
de te-ar auzi profu meu…. :))) ar ţi-ar face loc de-a dreapta lui….stânga e a mea!
:)) Dreapta mi se potriveste:))
păi da… tu reprezinţi cu succes optimismul poeziei… eu sunt mai….negativist!
🙂 Nu sunt mereu optimista, dar imi place sa cred ca sunt. De aia raman cu dreapta. Cat despre negativism sau optimism, ambele sunt influentabile in directiile opuse… Asa ca nu e nimic batut in cuie:)
mai plouă și-n povești… totul e să nu-nghețe 🙂
🙂 Sa nu inghete, nuuuuu! Ca alte povesti nu am!
pentru rod! 🙂
Sa nu inunde atunci:)