Un drum cu șapte cărări,
Pentru două picioare.
Pe una te plimbi tu,
Copilăros,
Cu inima mea în brațe,
Strângând-o între degete,
Ca pe-o minge elastică,
Antistress.
Azi am ales cărarea a doua,
Pentru zile negre.
E colorată-n râsete,
Molipsitoare,
Cu motive nefirești pe margini.
Se pliază perfect,
Pe-o copilărie nostalgiată,
Joia.
Mâine-i pentru cărarea a cincea:
Pentru sfârșituri.
Își va-ntinde rădăcinile
În muzică,
Visând la începuturi.
Și te va scrijeli în amintire,
Ca pe-o fotografie nouă,
În ramă.
Dintre toate cărările, însă,
Niciuna nu e pentru mai mult
De două picioare.
Poate,
De m-ai lua în brațe,
Am putea împărți
Un drum cu șapte cărări,
Împreună.
o adoooooorrrrrrrrrrr
Multumesc mult de tot, Isabela:) Chiar ma bucur ca iti place!
😀 Da..
atat poezia cat si melodia :d
combinatia perfecta 😀
cu placere 😀
Si mie imi place mult melodia:) Abia azi am descoperit-o…
Si eu acum cateva zile .. si iti da dependenta 😀
Sunt cam la a 15-a ascultare…in medie, pe ziua de azi:P
:)) I know that feeling .
fain… mi-a placut faza cu mingea antistress 🙂 dar a si durut 🙂
🙂 Multumesc. Mai si doare, da…