S-a scumpit trenul


S-a scumpit trenul! Scaunele-s roase. Nu de timp… Din verde a rămas urma mea, galbenă, cu nuanțe ușoare de toamnă. Nu mai sunt prize la realitate de mult iar geamul din dreapta e spart; s-a jucat un copil cu-o piatră, superstițios. Și-a zis că dacă nimerește geamul când e trenul în mers, va fi bine la chimie. Poate i-a fost.

S-a scumpit rău trenul! Are bar în vagon, da… Are scaune de care poți să te sprijini câte 30 de minute, pentru că serviciile-s pasagere, ca și călătorii. Pe coridor se plimbă câte un necunoscut, vânzându-și crezul în cornuri și cafele. Are vocea rece, așa că nu mi-l apropii. Și citesc, pentru că nu e ștearsă cartea asta nouă în care nu sunt eu.

S-a scumpit trenul! E sezon! Din dulap cad haine de toamnă, cu miros de frig și îngheț. Iar trenul îmi acceptă spatele lipit de puloverul moale, chiar dacă i se electrizează scaunele. Se simte cu musca pe căciulă pentru prețul pe care și-l etalează de o vreme încoace, așa că tace, surd.

S-a scumpit trenul. Nu mai acceptă iubiri ieftine și nici drumuri doar „dus”. Selectiv, își cere pasagerii dus-întors, ca-n viață. Și-și pune eticheta pe scaune. S-a scumpit trenul meu… Cu jumătate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s