Chiar dacă


Îmi plac poveștile… Dac-ai ști, mi-ai colora cărțile-n foi șterse și mi-ai mâzgâli intențiile cu zmei și mume, în joacă. Mi-ai pune perna în brațe și m-ai lăsa să ascult cum binele își poartă scufița pe drumuri de-ntuneric, căutând lumină. Mi-ai cânta de noapte bună, când sfârșitul cuvintelor și-ar cere perfecțiunea în „până la adânci bătrâneți”. Și m-ai iubi chiar dacă ai ști că nu mai vreau să cresc.

Îmi plac amintirile… Dac-ai ști, mi-ai asculta dorurile crescute în iarbă verde și spini în picioarele goale. Mi-ai râde copilăria perfect jucată-n jurul mingii și-al cuptorului de cărămidă improvizat pentru porumb copt și mi-ai înțelege nostalgia lui „am fost” în sărut de „ești” și „bună dimineața”. Mi-ai îmbrățișa cuvintele jucate-n pedepse de „Sticluța cu otravă” și m-ai asculta zâmbind. M-ai iubi, chiar dacă ai ști că poate nu mai sunt ce-am fost.

Îmi plac oamenii. Mult. Dac-ai ști, mi-ai aduna sufletele dragi și mi le-ai reuni în râsete de seară, în jurul tigăii cu clătite și-al vocilor cantabile. Mi-ai mângâia pauzele cu degetele strânse, până aș tăcea, resemnată, pentru că n-aș mai vrea să plec. Mi-ai stinge-n păr șoptit de copil pus pe șotii și ți-aș spune că te cunosc, deodată, mai bine. Și m-ai iubi, chiar dacă ai ști că nu mai pot s-aștept.

Îmi plac visele… Dac-ai ști, mi-ai trimite surse în fiecare zi, pândindu-mi reacțiile în urări de „ce mai faci”. Mi-ai urmări detaliile-n conținuturi și mi-ai răspunde cum știi c-aș vrea, fără convenții, fără rezerve. Și poate-ai afla că-ți merit sinceritatea când te-aș privi cu colțul ochiului, ca să nu mă vezi…simțind. M-ai iubi, chiar dacă ai ști că mă schimb când trăiesc.

Îmi plac întrebările. Dac-ai ști, le-ai segmenta în răspunsuri, înainte să le ascunzi în mine. Mi-ai înțelege virgulele și punctele, ca și cum ar fi ale tale, și mi-ai zâmbi când tac, pentru că e la fel de greu să întrebi, pe cât e să aștepți. Mi-ai face un ceai cu mentă și mi-ai încuraja gândul, pierdut în spatele emoției de „te văd din nou”. Și poate m-ai iubi, chiar dacă ai ști că nu mai știu s-o spun.

Chiar dacă ai ști că nu mai știu… să știu.

8 thoughts on “Chiar dacă

  1. conditii, decizii, optiuni, dileme, cautari, solutii, rateuri si-uite-asa se umple timpul cu vietuit!
    ca de nu s-ar umple, sensul poate c-ar disparea fragmentar, nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s