Ai vorbit.
Vorbind, îți măsuram literele,
Le cârpeam minusurile și le cântăream greutatea.
Apoi ai tăcut și
Am tăcut.
Pentru că nu mai era rost
În cuvinte…
Ai zâmbit.
Zâmbind, îți admiram liniile,
Le desenam curburi și le acopeream cu lumină.
Apoi ai sfârșit și
Am sfârșit.
Pentru că nu mai era plin
În expresii…
Ai venit.
Venind, îți priveam pașii,
Le ascultam sunetul și îi umpleam cu motive.
Apoi te-ai oprit și
M-am oprit.
Pentru că nu mai era dor
În venire…
Ai iubit.
Iubind, îți simțeam sufletul,
Îi desenam întregul și îl cerneam în dorințe.
Apoi ai vorbit și
Am vorbit.
Pentru că nu mai era loc
În tăcere…
Advertisements
Treptat – treptat, cuvintele îşi ies din matca tăcerii…şi adună sufletele laolaltă.
Ce frumos:)
[…] Bibliophile, Biblioteca Judeţeană “Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, Blog de cărţi, ChGabriela, Cinabru, Cinemagazin.ro, Colţu’ cu muzică, Convieţuire, Fructitza – carte şi film, […]