Ce(va)?


Să se întâmple. Așa, ușor, ca un soare aprins din firesc, molipsitor, ca un zâmbet cu gropiță. Să-mi simt inima strânsă și apoi largă, de emoții, și să-mi adun din întâmplare sufletul în bucățele. Să miroasă a nou și a proaspăt, ca o foaie de atlas groasă, strânsă între degete cu lăcomie.

Să se întâmple. Așa, din nimic și din tot. Fără întrebări, doar cu răspunsuri. Să-mi fie cald și răcoare și să nu mă plâng, pentru că aș ști că… așa e întâmplarea. Să nu caut, pentru că adeseori e luptă în căutare. Să găsesc totuși, din neant, și să mă-nfrupt egoist și deplin din întâmplare.

Să se întâmple. Fără să vorbesc… Cuvintele caută interpretări și au umbre pe nuanțe. Să fie clar ca „da”-ul divorțat de „nu” și de „nu știu” și să cânt. Pentru că întâmplarea fără muzică e seacă pe jumătate, ca un film fără fundal, redus la cuvinte și imagini.

Să se întâmple. Povestea să fie înmuiată în culoare. Iar dacă nu-mi revin din îmbrățișarea momentului, să fie pentru totdeauna, pentru că oricum nu cred în sfârșituri. Realitatea visului să-mi fie palpabilă, ca o ciocolată ruptă-n bucățele ca să pară mai multă…

Să se întâmple…. Ceva.

16 thoughts on “Ce(va)?

  1. Upfhuuuuuuu. Acum ca am respirat adanc sa vad cat de bine ma pot exprima. Chiar azi ii spuneam unei prietene ca a sosit momentul sa se intample ceva. Amuzant, pentru ca stii si tu ca nu e momentul atunci cand zicem/credem/dorim noi.

    Dar… da si eu vreau: sa nu-l gandesc, sa nu mi-l imaginez, sa nu-l vorbesc, sa nu-l descriu, sa miroasa a proaspat si de fapt sa se intample!

    Mi-ai scanat putin trairile si le-ai pus aici pe hartia asta electronica, si tare as vrea sa raspund in scris pe o hartie adevarata asa cum fac de obicei cand vreau sa ma intorc in mine.

    Multumesc.

  2. Cunosc starea aceea de aşteptare pentru ca să se întâmple, totuşi, ceva, o schimbare, o viaţă, o iubire. Mă gândesc cât de demult am simţit-o, cât de acut a fost şi cum mi-am pus toată speranţă pentru ca visul să-mi devină realitate. Am trecut pe aici, a fost cândva o răscruce. M-am plimbat cu paşi şovăitori şi închizând ochii am ales la întâmplare un drum. Merg şi acum pe acelaşi drum şi, deşi nu ştiu unde m-ar fi dus celelalte, eu zic că am ales bine.

  3. Of…eu nu mai vreau sa simt aceea licarire a iubire pentru ca este invaluita de intuneric..si cand ajungi la ea…se stinge usor usor…..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s