Perfecțiune… Concept alimentat de speranțe și țeluri, de neputințe mascate în obstacole, de modele căutate intens, pentru a merge spre ceva, a ajunge ceva, a fi… „din ce în ce mai” perfect, mai sus, mai… Și, cu cât zelul crește în căutare și în efort, cu atât se întrevede mai pală, mai departe, mai greoaie: perfecțiune crudă, personalizată firesc și exigent, uman.
„Perfect sense” e o „ironie” la adresa noastră, a oamenilor care nu mai știu să simtă, căutând „mai multul”, a celor care au uitat să trăiască simplu, să se bucure cu ochii de copil de ceea ce deja există în noi și în afara noastră, fără chin, fără intenție forțată, fără umbre. Pentru că un clișeu uzat ne amintește că doar când pierzi îți dai seama cu adevărat de ceea ce ai avut și… are dreptate.
Simțuri. Pierzând mirosul, îți pierzi o lume. Forțați de o epidemie căreaia nu-i cunosc începutul sau sfârșitul, oamenii se adaptează resemnat unei povești fără nuanțe: își apropie nările lacome de obiecte, de suflete, de amintiri, și merg mai departe, dezamăgiți, dar mai apropiați de ceea ce văd, de ceea ce simt, de ceea ce sunt.
Gust absent. Oamenii mănâncă la fel, stilat, în amintirea celor care au fost; chiar dacă între săpunul devorat în baie, în „ciuda” vieții, râzând, și o nebunie de culori și forme într-o farfurie așezată stilat în spatele unui pahar de vin, nu mai e, din păcate, nicio diferență. Fără miros și fără gust, în accese de violență nejustificată și de intenții gurmande nefirești, viața își urmează cursul, dansând, în așteptarea unei noi lovituri: anularea auzului.
Își strigă numele, își acoperă urechile, se agită neputincios privind unii la alții sau dând cu pumnii în perete, pentru că nu-și merită „soarta”, nici cursul. Și, nesimțind, au o revelație: încă își pot împărtăși iubirea, încă mai simt mâinile cuprinzându-și umerii, încă mai… pot. Și aleargă, căutându-și „rostul”, om după om, râzând, trăind. Dar, privindu-și zâmbetele care se caută mai intens ca niciodată, înaintea atingerii obrazului de obraz, în îmbrățișare, ochii se închid, în întuneric, și tot ce le mai rămâne deodată sunt mâinile, care se caută indecis, într-un timp care moare, iubind…
Chgabriela's Blog 
Am văzut de curând acest film, care mi-a plăcut în mod deosebit. Tu ai scris atât de frumos despre el. Eu aş adăuga teroarea pe care o simt cu fiecare simţ pierdut… Te duce cu gândul la cei mai puţin norocoşi care au handicapuri de diferite tipuri, te face să apreciezi cu adevărat ceea ce iei ca normal şi obişnuit. Este interesant cum filmul ajunge să arate cât de bine supravieţuieşte omul şi se adaptează fiecărei etape, odată cu pierderea treptată a simţurilor.
Da, si pe mine m-a impresionat adaptarea… Cu orice ne obisnuim, chiar si cu moartea. E un adevar:)
Multumesc mult!
felicitari pentru cronica! i-am scris si eu o recenzie cand l-am vazut prima oara, dar nu-mi amintesc sa fi cuprins atat de bine esenta filmului 🙂 se vede ca ti-a placut si ca a avut un impact asupra ta. adevarul e ca si mie mi-a placut si mi-a dat o stare de disconfort care nu deranja, pentru ca era o experienta noua oferita de un film, nu nou, cat de mult uitata 🙂 foarte buni actori.. “Perfect Sense” este exemplul concret ca filmele indie sunt uneori superioare blockbusterelor 🙂
Mi-a placut, da:) Si, ai dreptate, e un film deranjant, dar nu ca idee, ci ca rascolire: te face sa te gandesti la unele lucruri la care erai orb inainte…
[…] vă recomand să-i citiţi şi pe: Emil Călinescu.eu, Pluta cu paparude, Almanahe, AnzhelaMovies, ChGabriela, Cinemagazin.ro, Alex Bodoli, Laura Meleacă – Cinemateca Trisk, Convieţuire, Cronicile unui […]
Atat de frumos si atat de profund! Sublim!
Multumesc:)
incearca si “my name’s hhan”, l-am vazut de curand si cam aceeasi stare faina o lasa dupa vizionare. daca alegi sa-l vezi, ai si putintica rabdare si indulgenta, sensurile profunde transpar dincolo de suprafata jocului actoricesc si scenariului. perfect sense il voi vedea si eu zilele astea.
zi faina!
Multumesc pentru recomandare:) O sa am rabdare:D
vazut, filtrat, constientizat, multumiri pentru amintirea lui.
completarea dincolo de lipsuri tot mai vadite trebuie sa le suplineasca prin consecventa. impresioneaza finalul, care umanizeaza orice biologie nefasta.
astept sa vezi si tu cum vezi si ce trairi ai dupa my name is khan.
alta zi buna, cu sens. 🙂
Cu prima ocazie:) Imi pare vine ca ai vazut si tu filmul! Zi frumoasa!