Îți spun de veșnicie,
Mă sperii cu „un pic”…
Și dintre slove
Îmi răsari „peltic”
Când te-aș cânta să-mi fii…
Aș vrea să pleci
Aș vrea să mai rămâi!

Îți înmânez întregul
Tu-mi tai din jumătăți…
Și dintre rânduri
Îmi iubești doar „părți”
Când te-aș cobi să-mi dai…
Aș vrea să fugi
Aș vrea și să mai stai!

Îți strâng din dor cuprinsul
Tu-mi vinzi din stăruință…
Și dintre strofe vechi
Îmi scuturi din credință
Când te-aș iubi să știi…
Aș vrea să treci
Aș vrea să mai revii!