Mi-e cald!
M-a născut un vis de dimineață
Din ceață și ochii mișcând pe sub pleoape,
Închiși.
Se făcea că-mi erai jumătate
De suflet,
Partea caldă,
Mirosind a soare încins pe umeri
Și a bujori pali,
Mascată în întreg.
Mi-e umbră!
M-a trezit un cântec albastru
Din doruri și gene strivite în pernă,
Dureros.
Se făcea că-mi pierdusem lumina
Ochiului drept,
Partea plină,
Fluturând idealuri șoptite
În cuvinte mari,
Pavată cu emoții.
Mi-e frig!
M-a uitat o poveste veche
Pe tărâmul greșit, fără funie,
În întuneric.
Se făcea că-ți iubeam din nimicuri
Amprenta,
Partea ascunsă,
Și nu știam să-ți cânt de departe
Aproapele,
Pentru că nu mai sunt cuvinte
Umane
În poveste…
Chgabriela's Blog 
asa deci!
🙂 zi cu munci respirabile si azi.
Cam asa:) E respirabila ziua… Multumesc. La fel!
Frumoasa poezia..:) imi plac elementele artistice imbinate
Multumesc mult:)
Apropos… versurile tale sunt respirabile ziua… pe-nserate pot fi foarte periculoase! 🙂
Sunt inofensive de fapt… Ele doar spun. De tarit ne ocupam noi!
Frumos, deşi să-ţi fie umbră şi frig pe canicula asta 🙂 Eu zic să-ţi fie întotdeauna cald şi ceea ce visezi să ţi se împlinească 🙂
E frig la birou:) Si asta cred ca se simte inconstient si in cuvinte:)
Multumesc mult. Intotdeauna imi scrii frumos. Inzecit tie:)
Foarte frumoasa poezia..ma intreb ce ce te inspira…
🙂 Multumesc. Nu stiu… Momentul…