Accidente


Mi-ai călcat pe aripi!
Le-am crescut frumos, albe,
Din tăcerea ta goală,
Și le-am croit cu înțelesuri…
Dar te-ai împiedicat stângaci
În drumul spre mine,
Sugrumându-le zborul.
Mi-ai călcat pe aripi, copilule!

Mi-ai pierdut sufletul!
L-am umplut bine de tot
Din privirea ta-ntreruptă,
Și l-am finisat cu sensuri…
Dar te-ai grăbit să pleci
Și l-ai uitat în urmă,
Golindu-l de părere.
Mi-ai pierdut sufletul, năucule!

Mi-ai strivit cuvintele!
Le-am scobit ferice, pueril,
Din absența ta, însetată,
Și le-am dres cu posibilitate…
Dar te-ai cuibărit în visuri,
Văruindu-le dorul,
Înecându-le.
Mi-ai strivit cuvintele, iubitule!

Convietuire, Luna patrata, Ubiquus

23 thoughts on “Accidente

  1. aripile rupte, dar nu in zbor! caci si platitudinea zburatoarei e o pedepsire a nazuintei spre mai sus. si e totusi viata si far’ de aripi.
    seara faina!🙂

  2. “Le-am crescut frumos, albe, / Din tăcerea ta goală, / Și le-am croit cu înțelesuri…” “Din privirea ta-ntreruptă, / Și l-am finisat cu sensuri…” “Din absența ta, însetată, / Și le-am dres cu posibilitate…” Este atât de sugestivă imaginea. O posibilitate de iubire, care este strivită sub “tălpi” nepăsătoare. Superb. Îmi place enorm să te citesc. Regăsesc ceva din ceea ce simţeam odată, ceva care rezonează încă în mine. Am iubit poezia, am scris puţin, pe vremuri şi eu. Acum sunt în continuare împătimită cititoare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s