Pink Martini


Azi am lăsat muzica să mă trăiască… Mi-am deschis sufletul de dimineață… Profitoare, ploaia și-a făcut loc în ascunsul uscat și nepalpabil al suflului meu până m-a inundat. Și n-am știut să mă usuc altfel decât prin muzică. Pentru că, atunci când nu știu să mă trăiesc, mă adoptă muzica: încântând, iubind, dezgolind, umbrind și regăsind…

Pink Martini… Și atât! Acum știu de ce unele concerte sunt pompos numite „extraordinare”… Simplu, pentru că unele chiar sunt. O femeie puternică, sensibilă, dedicându-se muzicii cu fiecare por, unduindu-și vocea pe sentimente impecabil. O voce plină, sensibilă, gravă, uimitoare. Orchestră mică, dar surprinzătoare în fiecare acord.

Mi-am simțit sufletul dând pe dinafară, înviind în fior continuu. Pentru că muzica a știut să mă trăiască mai bine decât o fac eu în fiecare zi: complet!

În ritm de noapte bună, vă dedic:

„I know a falling star can’t fall forever, but let’s never stop falling in love”:

20 thoughts on “Pink Martini

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s