„Ne vedem joi…”


Câteodată nu știu să scriu. Îmi zgârii tastele nervos și aștept. Pentru că unele momente n-au egal în cuvinte, ci doar sunt acolo, părți din suflet pentru o amintire eternă…

Joi seara. Aglomerație pe hol și la telefon. Și lumea tot vine… de unde nu-i știu, de unde îi aștept, de unde…? Aparatele scrâșnesc a fotografie, chitara își caută cadența în acorduri sub degete fine, zâmbetele se cer largi în melodie iar sufletul crește ca niciodată, pentru că nimic nu te înalță mai mult decât muzica: a cântecelor, a zilei, a vieții, a tot.

Avem:

– prieteni retrași, căutându-și locul pe pernuțe, înghesuiți în suportul ușii de la șifonier;
– prieteni exuberanți, râzându-și seara în hohote, în glume moldovenești selecte;
– prieteni „artiști” înghesuiți în jurul unei chitare cu sunet divin, subtil regăsiți în vers și melodie;
– prieteni pragmatici, cu telefonul la ureche și pizza delicioasă frumos etalată-n obiective imediate;
– prieteni setați pe imortalizare, cu obiectivul aparatului în dreptul ochilor și zâmbet hollywoodian blocat în colțurile buzelor;

Sunt frumoși, calzi, compleți. Iar seara e… nebună.

PS: Am mai cânta cu emoția în privire și tremurul vocii:

16 thoughts on “„Ne vedem joi…”

  1. frumos a mai fost! abia astept sa iesim si la iarba cu soare sau cu luna, fara nori, doar cu stele!
    😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s