Ce viață!…
Te disecă simplu, în bucăți diforme,
Și-ți alunecă griji între zdrențe
Impersonal,
Până uiți de tine.
Apoi,
Când privești pe fereastră-n așteptare,
Îți zidește din umbre o bucurie,
Din nimic,
Până te regăsești.
Ce viață!…
Te culege bucată cu bucată
Și te lipește cu muzică și cuvinte,
Personal,
Până înveți să visezi.
Apoi,
Când vezi în oameni începuturi
Îți șterge memoria sistematic,
Divin,
Până uiți de ceilalți…
Ce viață!…
Te lasă singur când cazi
Și-ți dă drumul în primire,
Să-l pipăi,
Până crezi în tine…
Chgabriela's Blog 
asa, si cu ploaia ce faci? o incalzesti sa nu te ude, este?
🙂 toate bune si dupa munci!
Daca e calda, de vara, nu am ce incalzi… N-am umbrela, asa ca o adopt. Iar seara o sfidez in drum spre cor:) Multumesc. Seara frumoasa!
ce viaţă de paiaţă!
Da ne bucuram de ea, ca numai una e:)
pai-aţă…păi,tragem de ată, cum nu? cu paiul în guriţă, pe câmpii zburdând! 🙂
🙂 Asa, asa…
Ce tare e poza aia, originala 😀
Foarte bine zici si poza este foarte reusita!!:)
Mersi:)