Sâmbăta e fără toc


Concert. Costume și culori, amestecate strident, voci cu volum diferit mixate aproape armonios, orchestră cu acorduri vesele și sentimente uitate pe linia primăverii. Picioare obosite susțin corpuri inegal și pe rând iar capetele se leagănă în ritm de vioară ascuțită și gravă, frumos.

Flori. Încântă prin gest și prin motiv. Și e bine și cald în suflet, deși miroase a nostalgie…

Zâmbete adresate chiorâș și retrase speriat, că poate se văd. Copilărie.

Clișeu: toc rupt pe stradă într-o groapă imprevizibilă de 4 pe 4… centimentri. Dacă există vreuna, eu sunt singura care o găsește și o adoptă. Pentru că… așa sunt eu și, pițiponcește, „alta mama n-are”.

Limonadă și înghețată. Dulce, prea dulce și apoi acru, pentru că limonada nu e o idee bună, nu după înghețată. Oameni frumoși povestesc de-ale lor.

Șchiopătez până acasă cu „scumpele” la braț. Și râd cu poftă pentru că ziua nu se încheie după o floare superbă și un toc uitat.
Îmi pregătesc emoțiile pentru asta:

6 thoughts on “Sâmbăta e fără toc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s