Uscată la soare


Primăvara și-a descărcat bicicliștii în parcuri, deodată. Zgomot de lanțuri și roți învârtite, mâini încleștate unele în altele, iz de păr parfumat și eșarfe la fiecare doi pași. Soare, cald și plin, întârziind pe pielea albă lepădată de hanorace și bluzițe, în alint. Râsete colorate în conversații tipice de parc, despre nimic și despre toate.

Pașii se dezbracă de grabă și bocănesc alene pe trotuarul uscat spre nicăieri. În dreapta lac, în stânga verde. Și nu mai e nevoie de nimic… Miroase a copaci înfloriți și a început de vară iar gândurile zboară la vacanțe închipuite, pentru că nimeni nu te împiedică să visezi. Niciodată…

Te-am lăsat în urmă, toamnă! Cu frunzele tale perfect armonioase, cu ploile de octombrie târziu cu miros de nuci ude și frunze amare. Te-am lepădat ca pe o iubire ucisă și nu am mai plâns, pentru că primăvara se scutură de lacrimi în începuturi. Recunosc, începuturile mele sunt cam șubrede, șchiopătează de frig și de iarnă, pentru că niciodată n-am răbdare să le umplu cu primăvară. Dar le voi zidi mereu în alte începuturi până vor cânta pentru mine, așa cum m-am învățat eu, odată.

O zi caldă cu gust de salată îndopată cu telemea, topping și verdețuri, asortată chefului meu aprig de mâncare după prea multele ore împlinite în primăvara parcului nesfărșit, ros de biciclete și pași alergători, și în fața concursului de scrimă, elegant și cu urlete pe fundal, ca să se știe cine câștigă. Muzică, veselie și picioare obosite de mers mult și fără țintă, pentru că așa e frumos. Primăvară nouă, născută din ploaie și uscată la soare. Încrezută…

20 thoughts on “Uscată la soare

  1. tare frumos scrii, gabriela!!!….eu vin mereu la tine, citesc și fug…mă iartă….nu-ți spun nimic aproape niciodată…plec și rămân cu un gust bun și încărcată cu imagini și emoții…mă gândesc că trebuie să-ți mulțumesc:)

      • nici nu se pune problema să nu vin pe la tine!!…sunt zile când nu reușesc dar o iau mereu din urmă, de unde am rămas!!!!…vin, iau și fug…azi n-am rezistat:)…prea multe lucruri frumoase găsesc mereu la tine și prea puțin îi-am mulțumit vreodată!
        :* și o zi frumoasă și ție!!!!

      • Nu e nevoie sa imi multumesti>:D< Deja m-am facut mica de cata flatare simt plutind in jur. Multumesc eu, ca ma citesti si… si… voi scrie de acum cu mai mult drag, si datorita tie:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s