Cântec și flori


Unele zile încep prost, pentru că plouă în tine mai mult decât afară, fără motiv sau cu motive indecise, pentru că oamenii parcă nu mai știu să fie oameni cum îi vrei, ci doar sunt, pentru că nu mai ai loc în suflet pentru dezamăgire și nu mai accepți…

Și brusc, primești o palmă. Una care doare, pentru că nu o aștepți și pentru că te trezește la realitate. Te simți măgulit deodată de tot ce se poate întâmpla într-o zi pe care de dimineață ai fi vrut să o ascunzi într-un buzunar și să nu-l mai deschizi vreodată. Oamenii își schimbă încet culoarea, prind suflet lângă tine și te molipsesc, de viață, de cântec, de zâmbet, de tot ce aveai nevoie și nu știai, de tot ce poți primi și nu credeai…

Alb, negru… Unii trișează și ascund culori pe costume și rochii, prefăcându-se că nu știu codul sau știind că nu contează atât de mult cât s-ar crede.

Cântec, plin, divers, cu aromă de corzi triste și de voci ritmate sau lente, în tandem cu linia desenată zbuciumat sau fin de maestru. Și simți… cum muzica doare sau vindecă, râde sau plânge… Îți trezește porii în tremur și sufletul în dorință de mai mult… de la suflet.

Lalele. Împărțite, au culori mai frumoase…

Ceai, salată, prăjitură. Vorbe, multe vorbe împrăștiate în jurul paharelor de plastic, voios și cu chef de viață, deodată redescoperit, deodată mai plin. Revedere. Emoții și suflet. Frumos…

În ton de noapte bună, vă dedic…

Suntem NOI:)

27 thoughts on “Cântec și flori

  1. superba descrierea,imi place…in legatura cu ce scria”…” nu ai cum sa nu o iubesti doar ca in anumite zile te “supara” pentru ca vrei sa fie frumos si etc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s