Duminică a suflet


Există momente în care uiți să te mai plângi, chiar dacă firea o cere cu neastâmpăr. Oricum nu te ajută cu nimic… Nu știe decât să adauge intensitate din vorbă-n vorbă, repetitiv și inutil, până ajungi să îți asumi o milă nesfârșită pentru ceea ce ești sau ți se întâmplă și uiți că, de fapt, tu ești cel în măsură să schimbi ceva…

Sunt momente simple, curățate de regrete, împlinite într-o seninătate pe care simți că n-o meriți, dar de care te bucuri plin, cu zâmbetul pe buze, molipsitor, vioi. E ca și cum ai fi cărat o greutate rece pe umeri, de care ai învățat acum să te lepezi… Ca atunci când o îmbrățișare îți trezește pielea în tremur de bucurie și de sens. Ușor, uman și simplu… Natural.

O zi descărcată de bagaje non-afective și de regrete. Ne-am trezit greoi dimineața devreme, cu ecoul orei de somn în minus simțit în pulsul din frunte. Apă rece, grabă în pași repezi și liniște. Cântec, subțire și grav, armonios, unit. Suflet mărit de bucuria revederii și de sens, pentru că vorbele sapă adânc în suflet, aducând la suprafață frumosul, elitist și selectiv.

O pâine împărțită generos. Suntem zece dar ne ajunge, deși colțul e rupt pe sub mână și savurat în tăcere… Viclean.

Terasă. Soare plin și cald, încărcându-se în pigment de piele alb și lăsând urme subtile de vară în porii surprinși de noutate… Accentul e în vogă și își caută victime în jurul mesei împodobite cu cafea și plăcintă cu mere. Un deliciu…

Exercițiu de bucătari. Hainele elegante își lasă croiul în camera de zi iar tricourile și pantalonii scurți își cer doza de miros de pește prăjit și de mămăligă afumată cu dragoste. Fiecare își încearcă talentul în jurul celor doi pești cu solzi de fier, în coacerea roșiilor și zdrobirea usturoiului pentru un prânz întârziat dar cu gust inconfundabil de acasă. O masă imaginată pe loc pentru 9 persoane, două mămăligi coapte și galbene în mijloc și bucățile de pește proaspăt întinse pe farfuriile goale… Câte or fi fost… pentru că oricum în cinci minute dispar, ca prin minune.

Camera îmi cântă a veselie și își etalează talentul în bancuri, cu atât mai haioase, cu cât își cer accentul moldovenesc inconfundabil, de neprețuit.

O zi cu suflet, din ăla plin și cald, uitat de rele și de motive, simplu. Pentru că prietenia nu se măsoară în cuvinte, cât se măsoară în prezență.

Să vă fie duminica a suflet!

You’ve got a friend – James Taylor & Carole King

9 thoughts on “Duminică a suflet

  1. urmarea la pofta buna!
    dar si pana la pofta de papat, cate-s de facut si cate pan-atunci de comunicat dupa nerevederi! si cand conlucrarea e numitor comun, totul e un deliciu sufletesc!🙂 i like so much!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s