Ți-am spus ceva. Simplu. Cu iz de „ce mai faci?”… Dar am vrut să vezi în cuvinte tot ce se poate citi printre rânduri. Pentru că nu știu să-ți spun la fel cum știu să simt.
Ți-am dedicat un vis. Natural. Ca imaginea unor mâini încâlcindu-și degetele insistent și strâns. Cu teama că dacă se desprind, nu se vor mai întâlni niciodată. Pentru că n-am învățat să te trăiesc mai mult decât în vis.
Ți-am colorat absența cu o melodie. Caldă. Se potrivea zâmbetului tău ascuns și privirii indecise. Pentru că nu știu să te cânt la fel cum știu să te ascult.
Ți-am dat din suflet începutul. Gol. Se scutura la fiecare pas de speranță și iluzie. Pentru că speram să-l scrii așa cum desenezi litere pe o hârtie, natural…
Ți-am lucrat răspunsurile-n puzzle. Silitor. Din bucăți mi-am construit propria poveste. Pentru că știi să-mi fii, chiar dacă nu ești…
Ți-am întins mâna. Virtual. Mi-ai privit degetele-n tremur și ai zâmbit. Apoi, mi-ai făcut cu mâna, respectuos, în semn de „noapte bună”. Pentru că nu știi ce gust are așteptarea…
Chgabriela's Blog 
Asteptarea are iz de durere simtita in rarunchi. Ea sfarseste in rabdare si bucuria intelegerii ei…a asteptarii, ca a meritat traita cu adevarat!
Da… Asa e. Trebuie sa fie lumina la capatul asteptarii. Multumesc!
Sensibilă postare… mult mai mult decât se vede cu ochiul liber… așa cred eu 🙂
Poate e pentru ca are o baza… in realitate, chiar daca e vis:)
puternic si amarui suna deviza comerciala a berii aceleia promovata de cei doi pufosi nerasi la tv…
acum, neasociind absolut deloc, nici discursiv, nici senzorial amarul cu amaruiul, frumos descrii o poveste cu talc! 🙂
As prefera dulce-amaruiul pana la urma… Cand e doar amar, ma astept sa se schimbe perspectiva. Atat:) Multumesc din suflet!
si starea de latenta e una constanta, inofensiva emotional. doar ca vointa joaca si ea un rol de luat in seama cata vreme e dublata de incredere, speranta.
inteleg profunzimea multumirii venite de la tine si fara a ma hazarda in presupuneri nejustificate zic asa: suflet nu echivaleaza musai pentru tine cu alte 21 grame in plus, este?
Nu e latenta:)… E zbucium. Unul alimentat doar de mine, se pare, si de rodul imagimantiei mele:D
Si da… este.
amar si dulce pe buze ea duce, iluzii ascunse-n visare, dorinte nemarturisite in cuvinte, rasfrante note muzicale, petale cazute din cer pe carare; dorurile tale toate copila nu le-nchide intr-o carte, nu le ascunde in noapte, ridica-te din soapte spre zorii zile luminate, curate si va fi bine …, asculta-ma pe mine, iar de nu vrei asculta primavara ce-ntotdeauna vine …
Cat de frumos compui:) Ma simt obligata sa te “ascult” acum..:)
Sa fie primavara inceput de bine!
O zi minunata si multumesc:D
simte-te libera! nu obigata … 🙂 in unele zile sunt una cu vantul primavaratec ce scutura crengutele de pomi, trezindu-le …; si stiu ca ai aleei pe care umbli in plimbare si-ti voi iesi in cale in adiere, in cantec de pasarele, ori in mugurii ce-mbobocesc, graunte de viata pe lastare privind spre soare …
o zi minunata in fiecare zi! asemeni iti doresc si multumesc 🙂
Obligata e mult spus:) Dar suna bine in fraza, pentru ca ai scris atat de frumos incat nu se poate sa nu observ…
Sa fie zilele minunate tot timpul! Si multumesc din nou!
E frumos cand adii pe paginile mele:)
….Şi uite aşa ai desenat un vis în cuvinte…dacă închid ochii simt cum toată primăvara asta fierbinte-mi arde tâmpla de dorul ei, cum renaşte dintre cuvinte şi se ridică aşa cum doar în vis o pot avea….
când ne-am născut se spune că toţi suntem ursiţi şi primim un dar….pare-se că ai ştiut să-l împărtăşeşti….sper ca, cuvintele mele să nu creeze comfuzie…suntem oameni simpli….
Nu e deloc confuzie. Inteleg, atat cat pot fi cuvintele intelese:) Suntem oameni simpli cu idei incurcate, cred… Asa ca iti doresc sa-ti fie dorul si asteptarea rasplatite…
Primavara frumoasa:)
scuză-mi greşala din primul post….mi-a sărit ca o bârnă în ochi.
nu e vorba de dor, răbdare şi aşteptare…doar de modul în care tu gâdili pe sub cuvinte….calde, senine…ehhh. şi faptul că…sunt toate!
Ma ascund sub cochile acum… Multumesc.
:”>
Am observat ca toate postarile tale pornesc de la ceva profund si real, si asta este si motivul pentru care iti ies articole bune si pline de incarcatura emotionala.
Da, in general scriu personal si subiectiv… Dar cred sincer ca scriitorii adevarati sunt cei care pot crea din nimic o lume. Multumesc de vizita:) Te mai astept pe aici!
nici un om, fie el scriitor adevarat, nu poate creea din nimic o lume … 🙂
Ai dreptate, nu chiar din nimic… Dar stii la ce ma refer:D
stiu si sti si tu dar altii nu stiu asa ca mi-am permis sa te “contrazic” un pic de dragul celor ce cauta si vor … 🙂
…:)…
bai….mumushelule!
eu::”>?