Pentru noi și pentru ei…


Au răsărit flori! Și-au întins petalele în frigul de dimineață, strânse tandru de mâini bărbătești în buchete, și-au molipsit parfumul de zambilă din mână-n mână, și-au aliniat frumusețea colorată între degete fine de femeie în metroul suprasaturat al drumului spre casă, și-au îndreptat capetele în paharul cu apă de pe masa caldă din cameră, și-au simțit bucuria în reacție și ridurile expresive din jurul ochilor în semn de surpriză…

Obrajii s-au înroșit de caloriile sufletești cuprinse în săruturi zgomotoase iar vocile și-au simțit propria inflexiune în zâmbet mulțumit de femeie. Mama a răspuns la telefon cu surpriză în glas și tremur în voce… Pentru că fiecare urare e ca și cum ar fi… prima dată.

Prăjiturile îngropate în ciocolată și fructe s-au lăsat ciopârțite de nevoia de calorie și energie într-o zi în care dietele n-aveau putere de convingere oricum iar cantitatea industrială devenea treptat neglijabilă în minte… Pentru că au fost din dragoste și trebuiau primite și adoptate ca atare…

Seara se încheie în acorduri de Mozart. Maestrul insistă că e ușor… de ascultat și mai greu de cântat, pentru ca apoi să-și lumineze chipul într-un zâmbet ironic deloc străin nouă. Adaug, pentru că nu pot să fac liniște când mi se spune,… că Mozart e opusul manelelor: ușor de cântat, greu de ascultat. Iar fetele îmi râd în ochi, din toată inima.

Se zvonește pe la garduri că mâine ar fi ziua lor, a bărbaților care salută scurt când trec pe lângă birou și imită copilăros reacțiile noastre la imagini emoționante: „awwww”… Ziua celor care ne completează obiectivitatea și priza la realitate, a celor care nu vorbesc mult, dar ascultă. Ziua tatălui care așteaptă sunat, invidios pe puterea mamei de a acapara telefonul pentru 30 de minute la rând… Ziua bunicului care te-ar striga în continuare „țigancă de la Pătrăuți”, indiferent de câți ani ai adunat în spate și în ridurile de pe frunte. Ziua celor care ne irită și ne alintă, a bărbaților care ne sunt departe și aproape, a iluziei pe care o trăim din absență sau a realității pe care o îngropăm în așteptări și idealuri.

La mulți ani, vouă!

James Brown – This is a man’s world (but it would be nothing without a woman)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s