Moment


Am un moment… Nu vreau să-l spun, așa că o să-l „tac”. Poate va pleca și singur și va înțelege că nu mai e loc în mine, nici de trecut, nici de locuit.

E al meu. Îl cunosc după miros și după voce. Dar… nu vreau să-l adopt. Poate singur, pe marginea drumului meu, va lua primul autoboz spre mai departe…

Se lipește de mine, lingușitor, își lustruiește aparența când nu mă uit și îmi zâmbește, cu mâna întinsă, cerșetor. Mă cheamă și îmi promite o lume în șoapta prin păr.

Îmi adun toate forțele să-i scap, să mă fur momentului pe care îl acuz al meu, să-l uit, pentru că doare. Și-mi amintesc ce-mi spuneam odată: de multe ori e greu până să fie ușor…

Yann Tiersen – Les jours tristes

12 thoughts on “Moment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s