Valentine’s day


Oamenii au nevoie de motive. E un adevăr pe care îl învăț în fiecare zi.

N-am exista fără „pentru că”. Am face lucrurile din inerție și din neputinciosul „așa se face”.

Ne plac convențiile și superstițiile. Ne ajută să trăim fără să punem prea multe întrebări. Și nu e de condamnat… Și câte dintre motivele noastre nu sunt convenții?

Confundăm materialul cu imaterialul… pentru că suntem umani. „Răsplătim” o vorbă dureroasă și regretată printr-un trandafir roșu, o cutie de bomboane și un zâmbet,… și uneori nici nu e nevoie de mai mult. Pentru că iertarea face parte oricum din iubire.

Valentine’s day e un motiv-convenție să ne amintim. Și o superstiție… cum că iubirea ar sta în două cuvinte repetate sau într-o îmbrățișare mecanică. O superstiție dureroasă pentru cei care nu au cu cine să împartă „convenția”, una cu potențială bucurie pentru ceilalți.

Ne confundăm cu un ritual și poate uităm de ce o facem, dar bucuria că l-am repetat ne împlinește. Căci ce rău poate fi într-un bilețel și o cutie cu bomboane? Nu trebuie să condamnăm frumusețea gestului, chiar dacă e făcut de dragul unei convenții. Ceea ce întristează e sentimentul de obligativitate, simplificarea unei iubiri, care ar trebui să fie continuă, la un gest pe care nu-l simți, dar îl repeți pentru că „s-ar putea” să conteze.

Ritual, covenție, motiv. Toate trei la un loc, Ziua îndrăgostiților își trăiește, în fiecare an, deși poate chinuit, imperfect și câteodată nesincer, iubirea. Dar măcar o încearcă…:)

Lucia- Silence