Un tren


Am nevoie de un tren… Să fie doar al meu… Să-i testez toate locurile și toate prizele… la viață. Să învăț să-l conduc iar șinele să mă poarte spre acasa sufletului.

Să cobor în fiecare stație, doar puțin, cât să îi împachetez frumosul și să-l port cu mine…

Să nu obosesc niciodată, pentru că oricum nu-mi plac perdelele din tren pe care adorm atât de greu. Și așa nu am nevoie de somn ca să visez…

Să conduc prin anotimpuri: primăvara să uit și să lupt pentru începuturi, vara să-mi fac provizii de soare pentru iarnă, toamnei să-i fur culorile și să le pun la presat, iarna să sar în zăpadă și să mă-ncălzesc la gura sobei.

Obosit de călătorie, NU-ul să sară pe geam. Să regret, dar apoi să-mi dau seama că oricum nu conta atât de mult…

Și, când lumea mă va uita de prea multă căutare, să mă opresc. Să cobor într-o stație și să mă doară ochii de la prea multă lumină. Iar apoi să încep să dansez, pentru că pașii vor fi simpli și… ai mei.

Dance me to the end of love-Cohen

10 thoughts on “Un tren

  1. Frumos mai scrii tu om mare cu suflet de copil🙂
    Eu cred ca ai deja trenul. Probabil ca te plimbi dintr-un vagon in altul, cautand locomotiva.🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s