Duminică simplă


Câteodată nu e nevoie de mai mult. O prietenă se sprijină pe-un umăr, prăjitura e cu ciocolată iar muzica inundă.

Umbrele dispar în îmbrăţişarea sinceră şi râsetele curg, pentru că nimeni nu povesteşte ca ea.

Filmul ne pierde în jazz iar finalul ne regăseşte în emoţie şi regret: “It wasn’t what I saw that stopped me, Max. It was what I didn’t see” (The legend of 1900). Ei nu-i plac finalurile nefericite, pentru că e îndrăgostită de poveste. Ne consolăm reciproc şi zâmbim. O să treacă sigur cu o ciocolată.

Mă simt acasă, deşi departe.

One thought on “Duminică simplă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s