Alternativă


Alternative… Pentru că își cunosc influența și spiritul „încercat” de manipulare, se dedică unui joc competitiv inepuizabil…

Ți se agață cu efect de mânecă și îți dirijează gândurile, te luminează sau te ascund în întuneric, își impun punctul de vedere cu stăruință, pentru că își caută plata efortului.

Film sau muzică, cicolată amară cu alune de pădure sau cu mentă, curățenie sau serialul pierdut de săptămâna trecută, scrisoare sau blog? Decizii?…

Cu pretenții de superioritate, serialul început își cere continuarea iar pătrățelele de ciocolată, uitate pe masă, surplusul… Cartea reîncepută se vrea obligatoriu răsfoită, pentru că nu mai acceptă refuzul clasic de… „ai prea multe pagini, așa că te păstrez pentru când o să am timp”.Read More »

Teama așteptare


Teama… îți umbrește visele și îți construiește ziduri în fața dorințelor, îți izolează gândul în tăcere, una care țipă neputincios pe dinăuntru, îți consumă timpul construind drumul spre înapoi mai mult decât spre înainte și îți face din viitor un trecut uzat, spre care revii fără idee, instinctual. Pentru că, până la urmă, trecutul are siguranța faptului consumat…

Rece, cu tremur emotiv resimțit în ceafă, teama te blochează în așteptare… Paradoxal dorinței de a zice sau face ceva, aștepți, dar îți dorești rezultatul luptei, deși efortul tău unic e așteptarea…Read More »

Moeciu de Jos


Oameni… diverși, frumoși, câteodată răutăcioși, câteodată tandri, cu voce gravă sau subțire, cu veselia în riduri sau cu obraji inflexibili, atât de mulți și atât de diferiți, încât nu știi cum să te saturi de ei, nu știi să le ții pasul… Și totuși o faci, de dragul noutății sau a apropierii în gânduri, de dragul lor!

Seară cu veselie, încheiată frumos, în compania unei persoane dragi. 4 ore de somn. Mă ridic în capul oaselor și îl alung brutal pe moșul Ene care încă îmi vrăjește genele… a somn. Intersectare cu GabiA în drumul spre bucătarie. Cafea și sandvișuri uitate în sadwich maker. Rumene! Carapacea în spate și la drum.

Unirii. Gălăgioși și colorați, își păzesc bagajele proptite în zăpadă și aclamă zgomotos fiecare venire a câte unui întârziat în sfertul academic. Microbuzul cu geamuri „ninse” de praf ne face loc înghesuit printre bagaje și o chitară rătăcită pe scaunul din spate. Norocoasă din fire, nimeresc pe locul roții, ca nu cumva vreo senzație neașteptată în stomac să-mi scape la fiecare curbă de munte.Read More »

„Dragobetele sărută fetele”


O seară minunată… Aerul se încinge la etajul 18, chiar dacă fereastra nu arată fidel peisajul Bucureștiului de sus… E ceață. Înăuntru furculițele se mișcă neputincios și stângaci pe albul farfuriei: „căpcăunul cu mustăți” din mijlocul amestecului de paste cu fructe de mare e ținta tuturor râsetelor pentru 5 minute chinuitoare iar veselia continuă în engleză, română și franceză, aleatoriu, pentru că nu mai știm cine cu cine vorbește, cine înțelege și cine nu…

Semănăm. Râdem într-un gând și ne savurăm ceaiul cu fructe sau mentă, berea la pahar sau cocktailul cu fructe, uitând de griji și de atenția neobișnuită a chelnerilor cu costum la dungă, care se plimbă fără țintă în jurul mesei. Ea ne povestește despre Tunisia cu un accent englez-franțuzesc adorabil și cu gesturi largi iar noi dăm din cap chiar și când nu înțelegem, pentru că „așa se face”, pentru ca apoi să râdem că nu știm despre ce se vorbește…
Read More »

O cană cu vin


Ușă scârțâind. Cu bocancii grei cu zgomot surd în picioare și punga obligatorie cu portocale în mână, îmi strecor capul cu ochii obosiți pe ușa din bucătărie, de unde se aud râsete moldovenești, îngropate în miros de pește prăjit și mămăligă.

Farfuria mă așteaptă plină pe masă și „cheful” de oboseală îmi piere brusc. Îmi lungesc picioarele pe scaunul de lemn care scârțâie deranjant și îmi savurez porția cu o plăcere nevinovată.
Read More »

Himeră


Ți-am luat chipul în custodie. Ca să mă poți privi fără rezerve, ți-am aranjat indecis părul ca să nu-ți intre în ochi și ca nu cumva să nu mă vezi când trec pe lângă tine. Ți-am ucis tristețea ridului în zâmbet și l-am blocat, pentru ca privindu-te în oglindă să crezi în bucurie așa cum înainte credeai în nefericire. Obișnuindu-te cu mângâierea mea aleatorie pe frunte, să ajungi să cumperi zâmbete în cantități industriale și să le împarți, fără ocazie, molipsitor.

Chipul tău, deodată luminos, nu mi-a fost de ajuns. Ți-am cumpărat gândurile… O licitație care m-a sărăcit de lume și m-a îmbogățit de tine. Pentru că nu știam să sap în neștire, ți-am aranjat gândurile în foldere speciale, fiecare categorie în căsuța ei. Inocenței i-am dat non-culoare, alb, și i-am pus în fața căsuței o floare cu petale egale, la fel de albe. Read More »

Haz cu necaz


Nu știi de ce se întâmplă, dar continuă să apară…

Îți încerci talentul cu două straturi de lac sau de ojă colorată. Îți admiri unghiile câteva secunde, pentru ca apoi să te dedici unui exercițiu ciudat de aranjat lucruri prin cameră, care nu vor să-și mai aștepte soarta (deși până atunci chiar au avut răbdare), „ciobindu-ți” regretabil opera de artă.

Îmbraci, în sfârșit, o rochiță nouă, una pe care o vrei impecabilă măcar pentru o zi. Îți propui să fii atentă, deși poate nu-ți stă în fire, dar prăjitura primită își revarsă jumătatea cu ciocolată direct pe voal. Tipic, deși niciodată planificat…

Te pregătești… Povestea e unică și trebuie descărcată urgent în cuvinte. Dar… te pierzi în detalii, divaghezi și uiți iremediabil ce voiai să spui. Detaliu în loc de esențial. Și reamintirea sigur omoară mulți neuroni în exercițiu.

Vrei să fii sigur pe tine! Te apropii, zâmbești, în minte scenariul e perfect, dar… cuvintele tac. Se retrag deodată, ca și cum ar refuza să te ajute, infidele scopului, unul pe care îl visezi și îl previzualizezi ca făcând parte din tine, chiar dacă n-ai avut șansa să îl încerci. Trist.

Șireturile de la bocanci îți sunt dușmani. Crunți! Încerci să le îmbrățișezi nodurile, să le repeți, le strângi cu forță dar niciodată nu rezistă. Se desfac relaxat, de obicei în locuri publice, acuzând o neîndemânare care nu îți aparține. Răutate ironică și nefirească…

Șosetele? Nu și-au iubit niciodată perechea. Deși în dungile sau romburile preferate, una dintre ele se va deda sigur unui exercițiu de explorare în mașina de spălat și se va muta într-o altă… perioadă temporală probabil…, pentru că spațial nu mai există șanse, cel puțin nu în viitorul apropiat în care chiar ai nevoie să o descoperi.

Cu oamenii întotdeauna e greu și ușor în același timp, pentru că îi cunoști, dar nu-i cunoști cum crezi. Deși previzibilă, pentru că ești sigur că semănați, îți schimbă total perspectiva printr-un gest neașteptat. Da,… oamenii sunt unici în tot ce fac, chiar dacă poate fac aceleași lucruri…

Nasturele pe care l-ai întărit sârguincios, exagerat, cade primul. Pentru că i se pare că nu-i stă bine în linia celorlalți „intruși” rotunzi și protectori împotriva frigului de iarnă.

Ești sigur că ai pus „comoara” bine, în cel mai sigur loc posibil, atât de sigur încât e de negăsit chiar la prima căutare. Și neglijența obișnuită devine preferabilă cu prima ocazie în care chiar ai nevoie de „comoară”…

Continui să calci zăpăcit partea din spate a pantofilor celor care merg liniștiți în fața ta. Și te retragi brusc într-o parte, sperând că victima nu-și va revărsa adevăratele gânduri asupra ta. Sau că va crede că cel care ți-a luat locul în spatele ei va avea parte de privirea ucigătoare în locul tău… Acuzabil…

Momente cu haz și necaz, la care pari să fii condamnat fără cale de întoarcere, cel puțin nu pe termen scurt…

Don’t worry, be happy – Bobby McFerrin

Dualitate


Poate ştii şi tu momentele alea în care te simţi bine şi prost în acelaşi timp, când motivele se îndeasă şi se înghesuie din ambele părţi, luptându-se şi contând inegal şi egal, mult… Unul roade pe dinăuntru, remediabil dar neputincios pentru clipă, altul minunează prin prezenţă şi joc, unul adorabil, cu oameni frumoşi şi veseli în jur.

Orele trec. Ceaiul încântă. Cremă de căpşuni, prăjitură cu multă ciocolată pentru atmosferă şi un joc, unul nou şi captivant (“Activity” pentru cunoscători:D). Schizofrenic, motivul apare iar, umbrind frumuseţea momentului cu vina unei măşti ieftine, dar care mi se potriveşte azi. Pentru că uneori scuzele nu înlocuiesc o promisiune încălcată, indiferent de cauză.

Şi râdem. Ceaiul curge cald în căniţe colorate, veselia se lasă trăită zgomotos, în desene, mimă şi vorbe, trei contexte la care ne adaptăm ireproşabil contra-timp, unul frumos resimţit de o clepsidră minusculă, care intensifică fiecare reacţie, o restrânge, o amplifică în stres de minut. Şi soarta echipelor stă în imaginaţie şi rapiditate în reacţie. Iar noi, comunicatori şi PR-işti veritabili, le avem din plin,… fără modestie…Read More »

Lucruri simple


Schimonoseli haioase în loc de salut, gesturi voit-pițiponcești, pentru că „e la modă”, ciocolata din cutia galbenă, amestecată cu veșnica linguriță de plastic, cuvinte adormite și stâlcite în joc de copii.

Rochiță cu dungi colorate, ironie comună deși… „nu” e frig afară, unghii bleu cu floricele și inel… vintage. Cu diseară în companie plăcută și veselă în gând.Read More »