In time


Timp, măsurat în secunde și minute, calculat cu sferturi de oră peste care nu poți întârzia, din nevoia de a te ști punctual, risipit în momente de privit pereți albaștri cu varul puțin luat de la ultimul tablou lipit inestetic și relipit, așteptat când vine cu surpriza îmbrățișării unei persoane dragi sau regretat când pur și simplu nu-i mai vezi rostul într-o zi, pentru că se întâmplă să îți risipești orele cu intenție și să nu regreți asta câteodată.

„In time”… Știi ce înseamnă, pentru că nu o dată ți s-a atras atenția că n-ai ajuns la timp undeva. Ți-ai cerut scuze și ai râs, pentru că a fost o greșeală minoră, pe care nu ai de gând să o repeți, pentru că orgoliul tău de om punctual nu te lasă.
Dar mai mult decât a-ți calcula orgoliul în timp și în imensitatea minutelor care crezi că ți-au rămas, pentru că nimeni nu te-a convins că mâine poate nu vei mai fi, „In time” e exemplul perfect de viață măsurată strict de secundarul unui ceas pe care îl porți la mână cu sau fără voia ta, al unui ceas crud, care îți dă conștiența timpului pe care îl mai ai și îți anulează surpriza. Timpul nu mai este al tău sau al meu, fiecare are șansa egală de a-l tranzacționa, de a-l risipi, de a-l înmulți sau anula. Timpul este interșanjabil: îl oferi cu dărnicie sau îl furi, ca un bun, ca depozitul unei bănci, ca ceva palpabil, cunoscut și digerat.

Sărăcia este lipsa timpului. Cam mult adevăr în subiectul unui film care se vrea inovație și SF, un film de altfel comun ca realizare, dar mai mult decât ingenios ca idee. Ce faci când știi că mai ai exact 4 ore de viață, ore pe care cumva trebuie să le înmulțești în efortul nemuririi? Ce e sigur e că: „you don’t usually sleep in”… Alergi, pentru că săracii sunt singurii care mai aleargă… Ironic cum unii pot fi conștienți de valoarea timpului și cum unii nu, cum cineva își pune întrebări despre ce și cum e în lume când vede urmele vieții în ridurile de pe frunte și cum unii trăiesc pur și simplu așteptând finalul, în pretextul că: oricum vine și nu mai poți face nimic.

Banii nu mai există. Ne scurgem din vene câte 1 minut pentru fiecare apel de la o cabină de telefonie publică și luni întregi pentru o vacanță de doar 5 zile, una de lux. Ne dăm 5 ani de viață pe 10, crezând că vom avea timp să recuperăm. Ne mândrim cu mia de ani pe care o purtăm în cifrele magice imprimate pe mâna stângă, pentru ca peste 10 minute, în amenințarea unui pistol, să ne topim în fața ideii morții de peste cele 30 minute care ni s-au lăsat după furtul celor o mie. „In time for what?” În timp pentru propria viață – cam asta e ideea filmului.

Deși obiectiv măsurat de minutarul despărțit în secunde egale, timpul este paradoxal subiectiv. Trece greu când aștepți și repede când vrei să mai fie. Se măsoară în intenții, de a trăi (I wouldn’t waste it) sau de a renunța (I’ve had enough), pentru că poți muri mai repede decât îți spune ceasul…

Next time, be IN TIME, if you can’t be „on time” too!

2 thoughts on “In time

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s