Momente


Îți doreai să-i spui… Poate nu să-i spui cât să transmiți. Sincer, natural, cu mâna pe braț în semn de căldură, cu îmbrățișare de revedere sau de plecare, cu ceva care să iasă în evidență prin diferență, prin tine cum nu erai și ai început să fii sau cum voiai să fii de atâta timp.

Stânjenitor: salutul e jenat, evitare de priviri și indiferență neplanificată dar menținută ca scut, ca teamă de ceva ce poate fi mai mult. Cuvintele nu curg, se încurcă, se limitează unul pe celălalt până la tăcere, una care vorbește despre ceva ce nu poate fi spus dar se simte.

Așteptare: a momentului revederii, în care totul să curgă frumos, ca într-o poveste, fără crispare, fără personaje negative în final, fără încrutare în riduri nedorite. Pentru că oricum, „ce-i al tău e pus deoparte”, cum râde bunica de atâtea ori când te vede și te întreabă de… nuntă, că așa e la modă.

Final: nu, nu se poate termina așa! Să lăsăm cuvintele să vorbească, să râdă, să se împletească în sens și coerență, să convingă. Dar cuvintele sunt imune la evocări și implorări, se ascund, după privirile care evită, sufletele care simt, emoțiile care tremură. Și ne rămâne visul…

4 thoughts on “Momente

  1. “tăcere, una care vorbește despre ceva ce nu poate fi spus dar se simte…”
    …. cat de adevarat…cat de bine simti momentele….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s