Să alegi?

De ce-ar fi greu? Sunt atâția oameni dintre care poți alege. Atât, dar atât de diferiți:

Unii te analizează în metrou, de jos în sus, cu accent pe accesoriile colorate și pe ochelari, pentru că au impresia că privirea ta nu poate trece de lentilele adormite de dimineață…

Unii te calcă pe pantof și nici măcar nu apucă să-și ceară scuze, sau măcar asta vrei să crezi când nu se întâmplă, pentru că încă ai încredere în bunul simț universal…

Unii îți zâmbesc în fiecare dimineață la prăjitura asortată cafelei cu lapte. Și cu ei te simți confortabil chiar și atunci când nu ai motiv, pentru că sunt mereu acolo. Da, de asta aveai nevoie.

Unii te fac să râzi, sacadat, nestăpânit, până în momentul în care „vocea interioară” îți spune că ar trebui să te oprești, măcar pentru binele celorlalți.

Te-ai convins? Ai de unde să alegi…

Unii îți cer îmbrățișări, de-alea călduroase și înghesuite copilăresc în pulovere de toamnă. Nu poți să le refuzi dar nici nu știi ce ai trebui să spui ca să reziști momentelor.

Unii îți ascultă sufletul; îți împărtășesc credințele și îți dau curaj să fii așa cum ești: poate prea încrezător, prea cu sufletul pe dinafară, prea deschis spre ceva ce ți-ar putea înșela așteptările, prea…

Unii ascultă muzică. Da, cu tine. Pentru că insiști. Sau poate pentru că le place…?

Alegi?

Unii sunt încăpățânați în diferențele lor. Îi admiri pentru ceea ce ei sunt și tu nu poți fi. Da, știu că ai vrea să renunți la convenții câteodată și să-i accepți din tot sufletul, dar ceva din tine te oprește să li te arăți pe de-a-ntregul. E greu să fii tu pentru alții când poți fi atât de ușor tu pentru tine…

Unii te prind jucăuș de obraz. Îți dau voie să plângi dar finalul e același: îmbrățișare, zâmbet, speranță…împreună.

Să alegi? Alege-i pe toți, pentru că toți sunt în tine câte ceva. Te construiesc complex și te adună. Iar apoi te citesc, rând cu rând… fără sfârșit; pentru că nu uită să te scrie în același timp!

Advertisement