Un nimic


Un nimic cras, crescut din amintire și răgaz, din absență și speranță…
Un nimic prezent, care se extinde în mine câte puțin, prin ceea ce fac și știu că nu e bine, și prin ceea ce nu fac și știu că ar fi bine…

Un nimic câteodată subtil, care se arată ca tot, cameleonic furișat în colțuri de suflet…
Un nimic adânc, cufundat în urlet, dar fară luptă de scăpare…
Un nimic clar, cum e lumea când îți așezi din nou ochelarii pe nas…

Un nimic care îți arată că ceilalți sunt totul… dar niciodată cu tine.

Un nimic fără nume, pierdut în detaliile fiecărei priviri, fiecărei atingeri fără sens.
Un nimic creionat de păcat asumat, care macină amintiri dar nu schimbă fapte…

Un nimic din care nu poți să scazi, ci doar să adaugi…
Un nimic din gânduri care se repetă fără sens, cu ecou care zdruncină și taie…

Un nimic poate fals, dar care își exersează talentul de adevăr în vorbe și mimică…
Un nimic uitat, fără Dumnezeu, căci nu poate fi nimic în Tot…

Un nimic crunt, cu riduri adânci, de când și-a făcut culcuș unde nu trebuie, dar pe care nimeni nu l-a alungat din toleranță…
Un nimic cras, crescut din amintire și răgaz, din absență și speranță…

Advertisements

9 thoughts on “Un nimic

  1. Uneori ne putem multumi si cu mai putin,nu trebuie neaparat sa fim partasi ai extremelor.Fericirea se afla in lucrurile marunte din tine.
    Cred ca Paler spunea ca avem voie sa fim deserti(pentru ca desertul e picurat ici-colo cu oaze-sperante),dar nu avem voie sa fim pustii(pustiul fiind golul absolut care striga mut in zari neconturate).

    • Nu stiu cat de bine e sa te multumesti cu putin. E bine atata timp cat obtii satisfactie din ce ai deja, dar e problematic daca, multumindu-te cu ce ai, uiti sa ceri mai mult de la tine insati. Eu sunt genul de om care se bucura de lucruri marunte la fel de mult ca de lucrurile mari si asta imi hraneste optimismul. Cateodata, insa, sunt momente in care imi doresc altceva si asta se simte in felul in care scriu:P A nu se intelege ca e o stare zilnica:D
      Zi-mi, te rog, daca iti mai amintesti, titlul cartii lui Paler. Multumesc:)

  2. Poate n egoismul nostru doar ascundem acest dar, trăgând câte o ocheadă atunci când nimeni nu ne vede, n străfundurile fiin ei noastre, acolo unde stă ferecat n cutiu a cu amintiri.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s