Fericirea, alegere și coincidență

Fericirea e un conținut cu ambalaj verde, strălucind de prospețime și de sens. Se desface ca o bomboană, cu degetele tremurând de surpriză și gustul în expectativă conturat în papile. Dinăuntru, bucuriile adunate se expandează în oameni, conturând sufletelor trupuri, cu priviri atât de dragi, încât transpiră bună dispoziție și frumusețe, sub fiecare sprânceană.

Fericirea e întotdeauna personală. Dacă scutul fiecărei măști nu cade, în contact cu sufletele mari, fericirea nu e posibilă; rămâne în stare de imaginativ și speranță, în stare de neputință incoerentă și gravă. Nu, fericirea nu presupune măreție în mod vădit! Se clatină pe un covrig împărțit, pe un optimism exersat într-o copilărie exacerbată cu anii, pe o stare de bine comod, cu sufletele celorlalți în brațe.

Fericirea mea se împarte și crește – un paradox firesc, o alegere și o coincidență, din care se nasc fericiri alternative.

Unii dintre noi știu mai bine să împartă. O conferință despre fericire va avea loc aici, pe 5-6 octombrie 2013, ca provocare a Asociației Inițiativa pentru fericire. Detalii despre bilete și locuri găsiți aici.