(În)apoi

De fiecare dată
Când mă lupt cu înapoiul
Și mă murdăresc de
Întuneric,
Am nevoie de o porție dublă de
Înainte
Pentru balansare.

Întunericul
Cântărește greu
Pe metru pătrat de suflet.
Ca o piele atârnând pe un trup
Altădată cuprinzător,
Sufletul se lasă
Și își pierde
Din elasticitate.

De fiecare dată
Când mă lupt cu urmele
Și încerc să le șterg
Din consistență,
Am nevoie de mai multă
Lumină
Pentru urmele cu rădăcină.
Cu fiecare pas
Spre lumină
Înapoiul se diluează
În întuneric.

Seră

Bucureștiul e
O seră
Încâlzită la soare,
Intens.
Pe stradă cresc
Oameni seci
De înțelesuri
Până la prima ploaie.
Apoi,
Pe lângă umbrelă,
Se strâng oamenii
De buruieni,
Se spală păcate
Pe metru pătrat,
Avid,
Ca pasul grăbit
Coborât din tren
După prea multă
Așteptare.

(Absent) Nemotivat

Ți-aș spune că
Nu contează umbra
Când e atâta soare.
Dar, când pielea-i albastră
De prea mult frig,
Răcoarea mă îndoaie
Și-mi tremură
Ființa
Când vreau
Să te ating,
Să-ți cer,
Să-mi fii
Prezență,
Lumină,
Peste umbră.

Portret într-o doară

Dacă nu știi să te uiți în oglindă, o privești pe furiș când își aranjează zâmbetul pe buze. E naturală, ca o portocală desfăcută-n două, cu miros de primăvară coaptă. Știe să zâmbească și cu ochii, în riduri fine pe marginea firească a anilor trecuți. Când vorbește, îți amintește de tine și de pătura roz împărțită-n două pe iarbă, cu florile rupte aranjate frumos pe colțul nefolosit, la soare.

Oarecum imperfect

Ne-am întâlnit
Oarecum
Pe o frază:
Avea cuvintele mele
Și
Gândurile tale
În amestec.
Le-am adunat
Și le-am împărțit
Egal,
Pe sensuri
Și sinonimie.
Din frază
Ai rămas tu
Cu literele mele,
Eu cu gândurile tale,
Imperfect.

Bine, tu?

Bine, tu?…
În Suceava plouă.
O ploaie ciudată,
Inegală:
Cu verde
Și galben,
De la soare,
Cu oameni,
Înalți
Și
Scunzi,
Amintind,
Cu râsete tari
Sau descompuse.

Om frumos

Ce bine că sunt… Oameni frumoși. O frumusețe simplă, cu ochii calzi și gândul curat, cu litere ce îmbunătățesc tăceri, când se adună. Oameni cu sufletul absorbind infint din durerile celorlalți, prin simpla prezență. Oameni cu mâna caldă, binecuvântând părintește, mângâind.

Balansoar

În fiecare înfrângere
E-o victorie,
În fiecare povară
Un drum,
În fiecare speranță
Aproape iluzorie
Pe margini:
E scrum.

Cuptor

Nu plouă!
Se scutură căldura
În țânțari.
E caldă perna
Pe tâmple:
În colțuri.
Miroase a fum
Îmbâcsit
Din vecini
Și
Gândul e spart
De nădufuri.

Nu mai plouă!
Se strânge lenea
În piele.
E roșu obrazul
În cuvânt:
Silabisind.
Se-apleacă vara
Coaptă
Peste geam
Și
Carnea e-n grad
Termometric.

Să plouă!
Se culcă iubirea
Pe-o parte.
E vinerea încinsă
Pe emoții:
Ascendent.
Se pierde iubirea
Spate
În spate
Și
Curge căldură pe piele
Văratec.

Repetitiv

De fiecare dată
Când privesc,
Se strânge praf
Pe geană și pe pleoapă:
Înghite ochiul
Din puterea ta
De-a construi distanță
În apropiere.
Și apoi văd,
Indiferent,
Cum piere gândul
Pe alt gând,
Uman.